„ Câteodată, doar câteodată, mulțumesc îngenuncheată
Că sunt- chiar dacă doar cîte puțin și numai
Câteodată”
Teea Mirescu- Sunt, cîteodată!



Căprioaro,

Jur că în viața ailaltă îmi parchez bicicleta mai aproape de tine să nu mai sărim coarda cu liniile telefonice. Bată-le să le bată de telefoane! Al meu turuie cu accent moldovenesc după cum ai băgat de seamă, n-am ce să-i fac am tot umblat la setări da’ ninicuța, o ține pe-a lui una și bună, mă gândesc că o fi fost asamblat la Vaslui, cine mai știe, ți-am povestit de televizorul meu Philips înșurubat pe un vas de pescuit?
Dacă stau și gândesc o țîră mai profund, nu fugi , mă consum repede stai să vezi, mai bine zvârlim bicicletele. Ne luăm niște motociclete! De alea bengoase care scot flăcări prin șezut și pornesc cu brrrram-brrrram-bârrrrrrrr de rămân pe spate ăi cu inima în colțuri.
Tu-ți dai seama cu ce viteză am trece noi prin viață? Am lua hârtoapele în piept fără nici un suspin! Brrrîm- brrîm de două ori și gata! Am circula numai din dâmb în dâmb!
Măăăi, da’ la viraje ce interesant ar fi! Nu ne convine ziua în curs, viraj stânga! aterizăm pe Marte! Stăm pe acolo, bem cafeaua din termos între timp se schimbă ziua dispar zmeii și balaurii, noi ne facem tinere și frumoase, ne pensăm și iar brrrram-brrrram-bârrrrrrrr, fug toți marțienii pe acoperișuri, și ce dacă, noi deja pedalăm în Tibet. Eu mănânc o pizza, tu ronțăi fructe, eu fumez o țigară, tu tragi pe nări aerul ăla tibetan și te faci mai înțeleaptă, eu rămân cum m-a făcut mama dar nu-i nimic că, duhnesc mai interesant și-mi cresc unghiile pictate cu roșu direct.
După aia, pun pariu, o să-ți treacă prin cap gânduri de haiducie, faza- hai să salvăm lumea de la dezastru- și, o să ne facem Pokemoancele Dreptății- partea întâi . Ne punem lentilele de contact cu laser, legăm sabia lui Ștefan cel Mare de motociclete și enervăm toți borfașii de pe două continente.
După cum vezi o să fim foarte ocupate... vezi că ți se arde blatul, trebuie să-ți iasă măcar cu patru etaje că uite am lipit afișul la avizierul principal de pe planeta poeților.
Doar nu credeai că o să te las să mănânci fursecurile de una singură! Și ce dacă e ziua ta? De mi te îngrași trebuie să schimb motocicletele și tocmai am plătit avansul. Unde ai văzut tu, Pokemoancă obeză?

La mulți ani, căprioară frumoasă! Îți dăruiesc dimensiunea îmbrățișării mele zâmbărețe!