Am uitat...sarutul tau...am uitat chiar si amintirea...m-a uitat si ea pe mine...
Poate e trist....poate asa ar fi trebuit sa fie, dar atunci, de ce continui sa imi soptesti sa sper?...tu, care nu faci decat sa ma ucizi!
Incet imi tremura pleoapele sub greutatea norilor ce poarta fiecare buzele tale, sarutul acela....care aduce furtuni, dar care este atat de arid, incat nimic nu ar putea creste in mine...nici macar dorinta...de a continua...
De a continua ce??....de a continua sa numar firele de nisip din desertul sufletului meu ...desert....o sa ma intrebi unde sunt muntii, padurile, apele....au pierit...vantul a gonit padurile, apele au secat iar muntii, de fapt acel munte despre care am vorbit de atatea ori, s-a pierdut...in neant; a cazut in prapastia pe a carei margine l-ai condus...tu, din nou tu....
Ai ramas in mine, doar tu, un calator in desert...cautand un adapost, o oaza de lumina, de umbra, de racoare si de dragoste.
Tu ai gonit tot ceea ce cauti acum!...a ramas doar ceea ce vezi, sau ceea ce ar trebui sa vezi, daca ai lua valul ce te orbeste. Acel val al lumii, al culorilor prea puternice pentru a patrunde tot ceea ce ti se arata in fata ochilor.
E ca un solo de chitara...si, oricat de frumos ar suna, tot solo ramane...tot ce mai trebuie e sa lupti, pentru a construi o orchestra, pentru ca sunetele sa nu emane suferinta si singuratate...acum ar trebui sa spun ceea ce ar trebui sa exprime de fapt, dar nu shtiu, pentru ca eu cunosc doar solo-urile....doar efectul lor...
Dar nu, nu vreau sa iti spun asta, nu vreau sa iti spun lucruri pe care nu le intelegi...de ce?...pentru ca nu existi..pentru ca esti unic, iar tot ceea ce citesti, e nul.
De ce?..pentru ca nu existi!...pentru ca toate cautarile mele nu au ca rezultat decat praf...decat nisip, decat valuri ce se sparg si care nu ma vor lua nicicand cu ele...pentru ca vantul s-a suparat pe mine si niciodata furtuna nu ma va ucide, pentru ca nicicand nu ma vei putea vedea asa cum sunt...pentru ca niciodata parul meu nu se va odihni pe pieptul tau, pentru ca niciodata obrajii tai nu imi vor mangaia genele...pentru ca....eshti unic...pana cand vei exista.....
Am zburat...am ars...am vanturat cenusha peste cele sapte mari si sapte tari....am murit....