e un șir lung, un șir indian, desigur. mulți oameni. privesc biletul. aș fuma o țigare. inspir-expir, cum fac oamenii. o bătaie pe urmăr. mă întorc încet. puțin plictisit, puțin curios. ființa vrea să știe cât e ceasul. zâmbesc. nu e târziu. insistă. se grăbește. o altă bătaie pe umăr. ființa se întoarce spre mine. îmi zîmbește. neutru. nu știe cât e ceasul. pentru două secunde cerul se deschide. printre nori zăresc piciorul drept al domnului. clipesc des. foarte des. ies din rând. doi pași în dreapta. imens. dincolo de deal pare să fie un pod. sau o arcadă. trece o procesiune de îngeri. doi pași la stânga. oare îngerul meu o să-mi simtă tristețea? o piatră. o lovesc cu putere. normal. e normal să mă doară. tristețea nu e cuantificabilă. aș vrea să mă așez pe iarbă. mi-aș pune mâinile sub cap și l-aș privi pe dumnezeu direct în ochi. e o prostie. închid ochii. nu vreau să mă vadă nimeni. înăuntru e cel mai bine. îmi pipăi discret organele. apoi tristețea. o simt. e ca un cancer. totul e la locul lui. mă ridic din iarbă. reintru în rând.