Accesibil pentru toți înseamnă accesibil și pentru puțini. Imaginează-ți o pânză admirată de un orb, o femeie pipăită de un ciunt sau o arie ascultată de un surd. Pentru că toți înseamnă mai mulți, arta trebuie să fie culoare, carne și sunet, să exprime și să inspire o stare incoloră, imaterială și afonică, neomenească. Poeții sunt poeți și apoi oameni?!

Nu te poți dezice nici de ochi, nici de mâini, nici de auz, căci asta ar însemna să treci dintr-o tabără în alta, conștient de imposibilitatea sesizării simultaneității celor trei mijloace. Atâta timp cât inconștiența este puntea care trece peste granița dintre cele două lumi, cei care văd, aud și percep fără să se exteriorizeze, arzând în interioritatea lor anorganică, vor fi considerați nebuni de către cei care nu văd, nu aud și nici nu percep, dar exteriorizează.

A crea înseamnă a umple golul ce-i desparte pe oameni de Dumnezeu. Poate fi o artă. Dar el a preferat dintotdeauna să fie singur și apostolii, lingușindu-l, nu au făcut altceva decât să-i asigure monopolul, pentru că într-un univers nu este loc pentru mai mulți dumnezei. De aceea artiștii sunt elogiați după ce pleacă, chiar dacă sunt auziți, văzuți, iar zugravul este elogiat dintotdeauna, chiar dacă nu este văzut de nimeni, cu excepția gărzii sale de corp.

Pentru a fi admis în rândurile nemuririi autorul operei autentice trebuie să dispară. El va fi înțeles, va fi pedepsit cu laurii geniului, dar nu-i va sta alături pentru că toți, adică nimeni nu are nevoie de un dumnezeu mort, oricât de artist, bolnav sau absurd n-ar fi (fost).

Expresivitatea este un simbol al inexpresivității divine și nici într-un caz nu reflectă ambiguitatea mesajului emis. Cine a înțeles acest lucru s-a lipsit de gratuitatea și de ineficiența ei încă de la începutul secolului.