Mai strain cu o existenta


Aud zgomotul pasilor mei ce rasuna pe culoarul unui vis. Un vis labirint in care alerg cu miinile intinse. Ating marginile visului si imi dau seama ca alerg pentru ca tu esti undeva in labirint si te caut.
Pasii mei lasa urme adinci in vis si daca ma voi intilni din nou cu mine e semn ca pe aici am mai trecut.

***

Visul meu nu avea porti si ma gindeam ca oricum te voi gasi. Gindul ca ai murit si ca te-am pierdut definitiv a venit parca de nicaieri.
Am inteles ca lacrimile au topit visul si ca lumea mea nu te mai poate cuprinde. Am plins si cind m-am trezit imi erai mai strain cu o existenta.

***


Terminasem liceul cind moartea tatalui meu m-a buimacit. Eram la virsta adolescentei rebele si mi-a inghetat zimbetul si plinsul. Un an mai tirziu primul iubit m-a invata sa hohotesc - de ris si plins. Tot atunci am inceput sa il visez , obsesiv, pe tata. Pina intr-o noapte, cind, pe rind, in visul meu tata a murit, a inviat, a murit din nou si din nou a inviat si iar a murit. A treia oara a fost ingropat in vis. De atunci imaginea tatalui a ramas o amintire placuta, care nu a mai revenit in vis. L-am ingropat in vis si nici nu mai aveam lacrimi sa-l pling.
Se spune ca atunci cind visezi ca un om drag a murit, i-a murit de fapt moartea. Eu cred ca in vis acceptam o realitate pe care o respingem in starea de trezire. Noaptea trecuta am inceput sa te ingrop. Pentru mine ai murit putin, te-am plins si cred ca nu te voi mai regasi.