cică ziua se deschide
cu foșnet de mâini africane
pe staniolul milkăi

se sare dintr-un pătrățel într-altul
repede repede că se topește
și rămâne doar senzația
piciorului divin la noi între degete

taie-mi o șuviță din respirație
să-i fac verighetă morții ăsteia
de-mi vinde tigăi zepter
așa nu rămâne nimic în sânge
totul se prăjește se prescrie

vrea o viață îi dau
nu-mi dă rest nu cer
diseară o să trăiesc
mărunțișul din buzunare