...Editura Filoxera.

- Poate să se numească și Galimard, m-am gîndit mai bine și cred că nu e un proiect serios. N-aș putea scrie un singur cuvînt despre flatulențe, nu mă inspiră, zise scriitorul cuminte. Eu sunt mai aproape de sufletul omului nu de sfincterele lui. Poate găsești însă altceva, chiar dacă o colaborare cu dumneata e dificilă, ea poate fi totuși interesantă. Scriitorul cuminte mai comandă o votcă mare cu cola, din care sorbi gînditor.
- Cred că ai dreptate, chiar o carte e dificil de editat pe tema asta. Totuși încerc regretul că ar fi fost o carte inedită, prima de genul acesta. Dar ce părere ai avea de o rubrică în ziarul local, de tip răspundem cititorilor. Tu poți răspunde de exemplu celor mai sensibili, iubitelor părăsite, văduvelor, femeilor divorțate, adolescentelor la prima iubire, iar eu tinerilor, agricultorilor, oamenilor de afaceri (deși ăștia nu au nevoie de sfaturi, cade), pensionarilor și militarilor în termen. Nici nu ne dăm numele adevărate, mergem pe unele imaginare cum ar fi George și Stela, sau mă rog, invers, Stela și George, cum era cuplul acela de cîntăreți acum 30 de ani. Sau dacă preferi alte nume… Cred că ar avea succes, ar fi o premieră și redactorul șef mi-e dator, nu ne poate refuza.
- Asta mai degrabă poate fi realizată.
- Mi s-a făcut foame de la berea asta, zise după un timp scriitorul recalcitrant, pe scurt recalcitrantul. Hai să luăm ceva de mîncare, ce-or avea ăștia pe aici? Doar pizza? Ai observat un lucru interesant?
Scriitorul cuminte se uită în stînga și în dreapta lui, apoi invers, în dreapta și în stînga lui, dar nu observă nimic. Privi și în pahar, și în cer, ba coborî privirea și sub masă, pe motiv că i-a căzut cheia, dar în afară de șosetele celuilalt nu văzu nimic. Dar astea, șosetele adică, erau interesante, adică erau de culori diferite, una verde, cealaltă alb-izabel, așa că scriitorul cuminte se hotărî că aceasta ar putea fi ciudățenia, drept pentru care îi spuse celuilalt
- Ciorapii tăi.
- Ce e cu ciorapii mei?
- Păi ăștia sunt interesanți, sunt de culori diferite. Semnifică ceva presupun, parcă știam că e o chestiune de superstiție. Dar nu fac legătura.
- Ah, nu. Adică mda…nu e vorba de șosete, așa le-am găsit și n-am avut timp și nici chef să le caut perechea. E vorba de altceva, n-ai observat ce importantă e mîncarea în activitățile umane? Uite, ideea asta voiam s-o dezvoltăm, în timp ce servim masa.
Între timp ospătarul le adusese pizza, care se vedea că fusese încălzită la microunde.
- Deci așa cum începusem să spun, mîncarea are un rol decisiv, nu numai că te ține în viață, dar multe lucruri se stabilesc la o cină de exemplu. La micul dejun nu prea am auzit, probabil că oamenii se gîndesc mai mult la actul deglutiției decît la chestiuni teoretice. Spre exemplu, inviți o domnișoară pe care vrei s-o cucerești, la o cină, e chiar un gest elegant. N-am auzit pe nimeni să invite la micul dejun o doamnă. Pînă și moda ține seama de asta, toaletele de seară sunt mult mai elegante, oamenii sunt și ei mai atenți la detalii seara. Dar să continuăm ideea. Marile afaceri, fie că sunt cinstite fie că încalcă legile, tot la masă se discută, mai precis la prînz. În concluzie, la prînz se discută afaceri și chestiuni care țin în principal de partea materială, se declară războaie, se fac și desfac alianțe, iar la cină, omul e mai deschis spre spirit, chestiuni artistice, sentimentale sau filozofice se dezbat mai bine în prezența unor femei elegante și decorative. Poate și deștepte, dar asta contează mai puțin, dacă ele sunt subiectul discuției, mai repede le bagi în pat seara decît după micul dejun sau prînz. Prin urmare dragul meu, dat fiind că suntem în miezul zilei (aici, scriitorul cuminte aruncă iar un ochi pe cer) merită să dezbatem problema pe care tocmai am amintit-o mai devreme. Cum spuneam, redactorul șef e de acord cu rubrica, nu rămîne decît să primim scrisori de la cititori și să le răspundem.
- Și dacă nu ne scrie nimeni? Ai luat în considerare și varianta asta?
- Sigur că da. Dacă nu ne scrie nimeni ne scriem noi. Fără să implicăm însă familiile noastre, poate doar rudele din alte județe, deși asta ar putea complica puțin lucrurile, că ziarul este local, nu circulă în țară.
(va urma)