nu-ți fie teamă. o să mă mut în tine pentru un timp infinit.
ăștia iarăși au uitat fereastra închisă. plouă. fereastra salonului plânge. nu știu cum o lacrimă pătrunde înăuntru și cade pe linoleum. n-o ridică nimeni, deși noi nu prea avem lacrimi. nu se poate plânge aici. în zori femeia de serviciu o va șterge cu mopul. ei nu îi trebuie. femeile de serviciu au lacrimi destule.

nu te poți obișnui cu absența mea. de aceea m-am gândit să trăim cumva unul în altul. așa nu ne mai putem separa. nici măcar nu ne putem vorbi. comunicăm direct prin inimi. și dacă unul moare celălalt se sfâșește pur și simplu fără nicio explicație. e plăcut să știu asta.

ar fi o problemă dacă aș fi întrebată cine sunt. oricum nu știam ce să spun nici până acum. aș putea să dau același răspuns ca întotdeauna. tu.