Paseam pragul clasei si simteam un fior, tremuram, inima-mi batea mai repede. Te-am vazut pe tine: m-am calmat; privirea ta inca incerca sa o intalneasca pe a mea... Erai ca o raza de soare care strabatea sufletul meu intunecat - nu te cunosteam, nu stiam de ce esti in stare. Cand ma uitam in ochii tai eram pierduta, tot ce se petrecea in jurul meu nu mai avea sens, doar tu imi aduceai fericirea. Ma amageam cu ideea ca n-am sa te pierd, aveam incredere in tine; ma inselasem. Erai ca ceilalti.
Dar eu am privit lumea prin ochii tai. Era altfel: fara ura, fara durere, fara lacrimi... Inca privesc lumea prin ochii tai si poate o voi mai privi...
Nu te urasc pentru tot ce mi-ai facut, chiar te simpatizez. M-ai invatat ca NIMIC nu poate tine o vesnicie... poate am sa tin cont de asta... sau poate nu.