Când nu îl vei mai iubi, venind acasă, tălpile iți vor fi ceară topită, iar ochii ți se vor încleșta de fiecare lucru ieșit în cale, în căutarea unui drum înapoi. Și-o să te bucuri pervers de privirile așezate o clipă pe trupul tău - adulter virtual, răzbunare a pașilor de vals, învățați superficial, într-o primăvară. Reconstruind în oglindă perfecțiunea obrazului neatins, te vei hotărî deodată să-ți lași părul lung, să cauți în ladă hainele acelea vechi și subțiri, cu care te îmbrăcai înainte, întrebându-te îngrijorată dacă iți mai vin...
Când nu îl vei mai iubi, vei constata cu uimire cât de multe motive de fericire există pe lumea asta, vei observa că pantofii îți sunt demodați, că e așa de plăcut să lași dezordine în cameră, știind că nu mai aștepți pe nimeni...
Când nu îl vei mai iubi, în sfârșit, nu vei mai plânge!