... exista prea multe gari in viata noastra, si cu siguranta prea multe trenuri ratate, sau care se indreapta catre directii aiurea, altele decat cele pe care le-am visat noi insine.
... de prea multe ori ne incredem in cuvinte, cand de fapt tacerea este categoric mult mai pregatita pentru oratorie: de aceea ingerii aleg vocea mutilor, ca sa ne strige sentintele divine.
... absolut, exista prea multe gari pline de zarva cuvintelor intamplatoare, tocite pana la maduva de inconsistentza faptelor care nu le urmeaza; de aceea ramanem surzi la evidentele continue din jur: cu totii suntem sortiti sa redefinim alungarea paradisiaca, la modul personal, fiecare jucand pe rand rolul unui dumnezeu tragic si neindurator (astazi a fost randul tau).

Defineste notiunea de..."maine", ca si clipa in care te vei trezi SINGUR IN EDENUL PROPRIU, fara nici un pacatos in jurul Tau, fara nici o ispita, DOAR TU SI VESNICA DREAPTA ISPASIRE! (oare nu-ti va fi nici o clipa mila de nastrusnica Eva, papusa comparuta in lipsa, in fata Tribunalui sentintelor Tale definitive, luate de cele mai multe ori in clipe de... absolutism singular?!!).
Pana si dumnezeu e... (unul) si RAMAS SINGUR (altfel era in timpurile politeiste!).
E vreme sa sap dupa vechile altare de zeitati coclite, mucezite in lacrima uitarii, infasurate in paienjenisuri eretice, in disperari abisale, al caror inceput nu poate fi zarit decat cu fata adanc aplecata peste licori aducatoare de somn; e destula vreme pentru toate noile inceputuri petrecute in multele, prea multele gari, cu multe, prea multe trenuri ale ratarii, cu multe, prea multe directii aiurea... (dar oare mai este vreme si de iubire, dupa ce ti-ai infipt deja dintii in ultima, muscand cu disperarea celui care stie ca nu va mai deschide gura niciodata, decat pentru a urla in pustiul departat?... probabil ca singurul zgomot auzit este cel facut de NU-ul cazut peste dintii de pe care tocmai se scurge ultima zeama dulce, risipita).

...ABSOLUT, TACEREA NE VA TINE LOC DE ORATORIE! (si in gari, si in trenuri, si in toate directiile noastre care se indreapta catre... aiurea; pentru ca in ziua in care Tu ai avut rolul unui dumnezeu tragic si neindurator, eu...sapam in mine ca intr-un abis de singuratate, renuntand la toti dumnezeii inventati vreodata si recladind un colaj apocaliptic: doar EU, dihania care va tine loc de...mine).

eu...fara domnul meu personal.