la foc tihnit
în noaptea stinsă
sub luna-ntunecată,
roșie, aprinsă
în inima pădurii reci
ascult cum vantul
piere printre crengi

și nechezau sirepii...

cătam la foc
cu ochi stăruitori
stam ca și stânca neclintit
și capra o urmam prin trecători
la vânătoare și în ierburi iscusit

și nechezau sirepii...

a fost o nalucire
și focul mi s-a stins;
stoluri de frunze aspre
se zvârcolesc ca-n vis,
și spre hotarul nopții
luna arde întins

cum necheaza sirepii....