avea pene multicolore
cântece zburătoare
nopți intoarse pe dos
și cearceafuri lungi
festonate cu dimineți derapante
se trezea mereu în alt oraș
și îl locuia până la țărmuri
până la el, până la epuizare
apoi își strângea apele
le clătina, chema fiordurile
se scufunda înalt
ca o vrăjitoare de dansuri
amețise lumile
muta cuvintele în alte cuvinte...


am găsit-o devreme târziu
cu fața ascunsă într-o literă albă
cât o singurătate
ce faci aici? am întrebat-o
nu fac nimic, mi-a răspuns
aștept să se nască un cer
să îmi continui zborul