Un nor de tristete de-as avea pe cerul meu l-as preface in ploaie sa-nmoaie colbul alb al drumului vietii.Rege pt oameni daca as fi i-as invata bucuria de a fi ,i-as indrepta spre locurile sacre ale inimilor lor,le-as arata adevarul si speranta.
Om daca as fimi-ar fi de ajuns sa stiu ca iubesc si ca ma iubesti.Sa-ti simt mana tremurind sub atingerea mea,in imperiul sufletului.Sa alung umbra noptilor reci si intunecoase.Ma simt atit de presat de dorinta mea nastrusnica de a avea cu orice pret iubirea ta.Si ma simt departe de orice om departe de tine.Un dor de viata imi strabate tot corpul.
Pt mine ai creat o planeta cubica.Pt mine ai facut izvoarele sa curga in aer.Pt mine ai zamislit zapada de vara shi ghioceii de toamna.Ai pus ploi sa-mi cinte la pervazul ferestrei,ai sadit in stele trandafiri albi scinteietori,ai scris cu cerneala curcubeu pe bolta senina, mi-ai prins in par raze de lumina.
Dimineata,datorita tie ma trezeau soaptele pamintului,glasul ierbii.Tu mi-ai aratat vraja prin care cerul face prin simpla picatura de apa cristal.Tu m-ai invatat sa introduc o scoica in loc de moneda in telefonul de la coltul strazii pentru a auzi in loc de ton minunatul sunet al valurilor.
M-ai invatat sa-mi palpez infinitul din palma sa-mi cuprind nemarginirea din ochi.
Si tot tu mi-ai cules amintirile din sertarele sufletului,le-ai shters de praf,iar apoi le-ai parfumat cu apa de roze!