Consultări politice



Timpul a trecut și Rareș a împlinit deja 7 ani. E bun înțeles ca și “problemele” sunt de altă natură.
- Mamă , eu îl votez pe Năstase!
Luată prin surprindere decid să aflu ce anume îl motivează pe votantul scăpat de puțină vreme din strânsoarea pamperșilor:
- De ce?
- Andrei l-a auzit promițînd că va da cornuri dulci la școală, de aia!
- Păi și Băsescu a promis, încerc eu sa-l destabilizez.
- Da? Hmmm! Oricum , tot pe Năstase îl votez!
- Păi de ce?
- Că-i chel!
Deși conștientă că mulți din cei cu drept de vot au confuzii și mai grave, încerc să restabilesc adevărul măcar în propria grădiniță
- Uf, măi Rareș, Băsescu e chel.
- A! Da? Hmmm! Trebuie să-l sun pe Andrei să vedem atunci cum facem…


Scriitorii și treburile importante

Într-una din zile, își pierde un nasture de la uniformă și mă anunță. Îl liniștesc, promițându-i că îl voi coase, dar chiar în secunda următoare uit definitiv.
A doua zi merge la școală fără nasture. Când învățătoarea îi atrage atenția, Rareș îi răspunde calm:
- Doamna învățătoare mama e destul de scriitoare ca să nu-și mai aducă aminte treburile importante…


Modemul, Lizuca și eu

Zi care mi se întâmplă doar o dată pe an. Toți cei dragi se străduie să-mi fie pe plac în afară de firma responsabilă de aducerea netului pe cablu. Așa încât mă simt mai mult decât supărată pe modemul care îmi face dintr-un ochi doar. Si atunci încep ca o persoană politicoasă ce sunt să îl rog frumos sa îmi clipească mai des și cu toți ochișorii dacă se poate.
Rareș mă privește o vreme, după care îmi spune cu compasiune:
- Mamă, parcă ești Lizuca vorbind cu Sora Soarelui... Tu chiar crezi că o să-ți răspundă?
Întâmplător, beculețele încep să se aprindă prietenos, conexiunea revenind pentru scurtă vreme. Rareș privește mirat după care iși abandonează temele dând să iasă.
- Unde te duci? îl întreb.
- Trebuie să am o discuție serioasă cu telecomanda de la jeep, chiar acum!


Maximilion Pegasus

Câteodată am senzația că Rareș a venit pe lume cu misiunea precisă de a-mi încurca neuronii între ei și de a-mi demonstra că de fapt niciodată nu mi-am pus întrebări foarte importante.
Întotdeauna începe cu întrebări ușoare de genul “Cine a inventat scrisul ?”. Apoi se rostogolește, se rostogolește dă cu mine de pereți că, de ce lingura se numește lingură și nu pantof, de ce s-au încurcat oamenii atât de rău inventând atâtea limbi diferite și adică cine îl obligă pe el să zică tot lingură la lingură, că doar are suficient timp să inventeze și el o altă limbă, nu?, după care sfărșește, întotdeauna cu un plan de acțiune:
- Pentru asta trebuie să îmi schimb mai întăi numele! O să mă numesc Maximilion Pegasus și o să inventez maximiliana. Ce zici mamă, îți place? Te rog să îi spui și lui Alex(fratele mare) că de astăzi are voie să mă strige numai așa!


De ce-uri târzii


- Mamă, de ce dacă toți copiii trebuie să scrie frumos, toți oamenii mari scriu așa urât?
- Pentru că pe măsură ce crești trebuie să scrii din ce în ce mai mult și atunci nu mai ai timp să rotunjești, să desenezi literele, încerc eu o explicație încropită la minut.
- Aha! Ei, uite pentru atâta lucru merită să cresc mai repede mare…
*
* *

- Mamă de ce oamenii nu au o nară cât tubul de la aspirator și cealaltă cît o furnică?
- Păi nu știu. Cred că ar fi inestetic, îți dai seama cum am arăta?
- Da, dar dacă toți am fi așa, atunci ni s-ar părea urât să avem nările egale, nu-i așa?