Mark!

ăsta avea picioarele
desfăcute pe verde
aștepta țuguiul cu ghearele ninse
un craniu cu dungi
de sânge-nspre palme
cântând

sticla-n laptele zăpezii
pupă urmele de jug
la gâtlejurile unde
fragezi încă sânge sug

lipitori se predau ceții
cu femurul filiform
cav albită de pereții
vaselor ce-n limfă dorm

Mark! surdomut clătea brațele în celofanul cerului gri să-nfulece oasele pieptului gol cioplit a idol flămând
Mark! – ce dracu` nu cade, ce dracu` fărâma de aer îi rupe din gură sapă ochii-i albiți uite cum turme de piatră l-ajung valuri valuri se trec valuri de urlet între dinți ard timpanele rupte în h terenuri de țintă

stors pe călcătura șuie
unde bulbi ascund alint
inelarul cere cuie
ruginite care-l mint

rupt e țipătul pe-alocuri
se preface-n alt inel
semn că ludice brelocuri
au și cuști și chei la fel

Margine de pântec arsul
e anul de arsul cu fier
pe care cocoșul din gardul
de ieri
fumega încă roșu

s-a-nchis stadionul
un grafitti zgârie cerul
crampoanele sunt ace tic-tac
doar undeva cineva
oricând așteaptă cu brațele-ntinse
fetuși ridați cu țuguie de piatră drept cap
să cadă
și

Mark!