Cum Soarele si Luna, nu pot sa ne lipseasca,
Pe toti sa-i lumineze si apoi sa-i incalzeasca,
Oh, Doamne tu esti mare si as vrea ca eu sa stiu,
Daca un tata poate sa-si uite al sau copil?

Cum marea nu se desparte de ale ei valuri,
Cum aerul patrunde, prin munti, prin vai si dealuri,
Ce bine ar fi acuma ca tatal sau sa stie
Ca un copil mai are si-i inima pustie

Caci lumea este mare si-ai vrut a-l parasi,
Cum ai putut tu oare, fara de el trai?
Nu te-ai gandit vreodata, asa ca un parinte,
Caci tu i-ai dat viata si-acum nici nu-l tii minte?

Si acum la batranete, cand mintea-ti este coapta,
Tu n-ai vazut pesemne ca-i rea aceasta fapta?
De ce tu nici acuma nu vrei a-l cauta,
A va vedea odata apoi a va-mpaca?