De nu sugrum ambiția din fașă
Și nu îi smulg invidiei un dinte,
De nu sufoc o patimă fierbinte
Și nu strunesc poftirea nărăvașă,

De nu mă văd privind spre cer cuminte,
Oprind la țărmuri izolarea lașă,
De nu încalec râvna mea abrașă,
Mă voi roti în cercuri fără ținte.

Chiar de mă cred scăpat de vagi angoase
Și prin cuvânt cu slavă-mpovărat,
Pătruns de umbra zborurilor joase,

Chiar de mă știu mai bun și mai curat,
Doar un cavou rămân, cu scări lucioase,
Dar de tăcute râme invadat.


9 iulie 2004