amintirile noastre
caută drumul întoarcerii acasă


dacă tot vrei să mă uiți
uită-mă în buzunarul de la piept
al negrei cămăși cu dungi verticale

uită-mi mai bine singurătatea lungă cât un șarpe

dacă tot vrei să mă ascunzi
ascunde-mă într-un vis tăcut
ca-n trupul vremelnic o lumină himeră

ascunde mai bine acea rană-cimitir a șoaptelor noastre

dacă tot vrei să-mi iubești
iubește-ma gând aruncat peste umăr
cum arcușul alunecă bine o singură vioară


iubește rotund emisferele inimii noastre
iubește cât zâmbetul morții nu face din viata-mi un surâs