Uneori te ating și simt cum tremuri,
Dar e un tremur de amintire.
Îți urlă în minte o voce stranie
Pe care nu o recunosc,
Arunci cu gândurile și plângi amintirile.
Mi-e atât de greu să văd furia,
Să văd lacrimile unui înger...
Te așezi ușor pe perna glasului ei,
Și speri... o altă zi cu chipul ei.
Nu mă găsesc, nu știu unde sunt
Nu știu ce rol joc în piesa ta.
Poate sunt doar sufleurul sau
Cel care coboară cortina.
Sau poate un simplu spectator
Ce nu poate urca pe scenă.