Nu e nimeni pe stradă și vântul umblă hoinar printre case albite de vreme. E frig și plouă în inima trubadurului care pornește la drum. Poate azi sau poate mâine cineva îl va auzi cântând și-i va dărui un zâmbet ud de ploaia de vară. Pașii se aud pe asfaltul ud. Târzie, luna își face apariția molcom și tremurând. Stelele adorm în miez de noapte pe cerul străin și întunecat.
"Nu e nimeni pe stradă..." cântă în van trubadurul.
ÃŽl aude cineva?