Un glas mă strigă. Somnul îmi răpește.
Arsura gurii tale mă apasă :
„ Oprește clipa între noi rămasă,
Deschide ușa, focul întețește.

În tâmple spaima m-a vârât în plasă,
Mi-a ferecat suflarea ca-ntr-un clește
Și tremur lung în trupul meu scâncește.
Ascunde-mă de noaptea ce se lasă ! „

Mi-am lepădat veșmântul. Gene grele
Strivesc hotarul veșnic hărăzit.
M-a-nlăcrimat uitarea pân’ la piele.

Cum să gonesc năluca ce-a-mpietrit ?
Te văd vârându-ți mâna prin zăbrele.
Nevolnic, sterp și lacom te-am primit.




20 aug. 2004