Mă plec în fața cărnii sub povară
Și îl cinstesc pe cel ce mă veghează.
Îndur sudalma pusă-n drum de pază
Și gustul vieții scursă într-o doară.

Cultiv izbânda când în trup se-așează.
Pe cel învins nu-l voi lăsa să moară.
Ascult mustrarea, dulce și amară,
Ce cortul milei bland înveșmântează.

Când biciul urii din porniri năuce
Și spaima clipei nu mă vor izbi,
Când voi cerși smerit la o răscruce

Un strop de cer să-l pun la temelii,
Voi desluși pârul care duce
La povârnișul trecerii târzii.




13 dec. 2004