Vino pui de vant salbatic
Sa-mi impodobesc cu tine gandul.
Vom calatori in tara oamenilor icoana
Unde icoana le vei fi in templu
Si ti se vor inchina cu apocrife rugaciuni.
Spre seara vei manca retinele prajite
Ale celor ce te-au privit peste zi
Si atunci, paradoxal, tu,
Temnita a propriei tale frumuseti
Vei fi intemnitata.
Va curge timp...
Nebunii vor muri toti de batranete
Incercand sa spuna vremea trecuta
In cifre omenesti.
Si in ajunul Marelui Gol,
Cand fluturii si civilizatiile
Vor fi fost de mult amintiri ale pietrelor,
Cand fiecare atom
Va fi facut parte macar o data
Dintr-un mare razboinic
Vei fi eliberata.
Vestigiu al lumii vechi,
Te vei trezi singurul refugiu al materiei
In fata haosului;
Cocotata pe umerii lui Mos Timp,
Desprinsa parca dintr-o carte cu poze
Pentru dracii prescolari
Vei infrunta nimicul.