Îmi suflă un vânt de iarnă prin suflet
Și plouă cu stropi înghețați.
De mult nu mai pot s-aud nici un sunet,
Așa că va trebui să urlați.

Urlați în zadar, nimic nu m-atinge,
Dar vă mulțumesc de efort.
Cine, unde și când va ajunge?
Nu știu, căci sunt aproape mort.

De unde să știu ce și cum se întâmplă
Cu mine, cu tine, cu cei de pe-aici?
Cînd nimeni o vorbuliță nu suflă,
Preferând eventual un psiholog de servici.

O liniște mormântală plutește mereu
Și-ncerc chinuit s-o intrec în înot.
Se chinuie mulți să mă-nece cu greu,
Dar știu că sunt cei care cred că știu tot.