tremur de frig mi-e frig să mai strig
ghemuit la picioarele de piatră ale statuii de piatră
sub norii nemulși și netunși de iarna lor corozivă parșivă
trec prieteni cu fericirea măsluită pe fețe
le dau binețe cu jumătate de gură plină de ură
cu plămânii necurați și pătați
trag din țigara amară scuip sângele-afară
dinții clănțăne mecanic sălbatic
metal pe metal pe metal
care nu mai ține de mine
privesc lumea de glume fac spume
cu ochi rănit de tâmpit necioplit
sticla de vodcă s-a dus pe copcă
( nu mai are lumină… cât de puțină… )
foamea mă sfarmă cu cântec în pântec
banii nu mă iubesc
încep să rânjesc
dumezeiesc diavolesc omenesc
a fi a nu fi a fi a nu fi ….