când m-am așezat pe ceas
timpul a-nceput haotic să urle ca un iulie deshumat
în jurul meu

dintr-o sticlă de geam
primăvara iși doarme sfârșitul
în mine

printre pereți transparenți de albastru
am aruncat ceasul pe care am șezut în brațele tale
și sfărșitul primăverii

ce e ăla timp
dincolo de pielea ta?