la prima scara am ajuns
si am urcat mai mult pe jos decat pe aripi,
se balansau dumnezeii carnosi
pe nori de bezna, nori noroiosi
cantand din lira mai satanic:
so, re, mi, fa, sol... tuseau... la, si...scuipau...do
s-apoi incetau sa mai existe.


pe prima treapta era pamant,
a doua, miere coapta-n tulpini de ulm
femei ce murmurau adancuri lipicioase
se tot insirau dansand goale
pe o frunza trista de septembrie
si fierbeau la sanul drept
venin de vipera scarboasa.


a treia treapta era rupta,
dar se impanzeau in ea vanturi line
cu roua dulce si cer alb.


a patra, a cincea, ce mai stiu eu cate
se insirau... urcau... coborau
rasfirand pe umeri perechi de indragostiti,
iar mai jos, mult mai jos
unde poti patrunde doar cu viza... eram,
urcam si coboram.