de prea mult timp îmi lunecă prin piele
cancerul unei obsesii
neputința de a iubi a doua oară
din respect pentru cea dintâi
teama de comparații și de ridicări pe brațe
ale sinelui

de prea mult timp ninsoarea e irosită
prin teama mâinii
alocuțiune vinovată cu genunchiul plâns
peste lespezi crescute din mare
răbdare cosmică-n perdaf de sihastru

și goana asta pare că nu se mai sfârșește
goana asta tembelă
cu amor propriu