las cârjele aici ca semn al zborului
mă poți vinde la târgul morții
ca pe-o bucată de carne smintită
n-o să mă zbat
întinsă pe valuri devotată eterului
fac din iubire tăvălugul viabil
al neputințelor noastre
în loc de nume vom purta
întrebări fardate
(după cortină un pitic îți suflă că
ai-lă-sat-des-fă-cuți-nas-tu-rii-zi-lei)
prin priviri ne trece o andrea
odată cu loopingul am învățat urzeala
pierzi doar o stare
e mai bine decât văratecul ăsta fără acoperire
decât acest continuu refuz sanctificat
fără milă
mătură-mă sub covor în fundătura inimii
cenușă ortostatică
prevestind prin spirit
condiția de amibă

nu contest
la poarta aceasta
unde îmi primesc sufletul
veghează Întunericul însuși

și unicul adevăr