dacă nu sunt șanse să le îmblânzești
îți rămâne doar să îndrăgostești
umbra de trup pasul de drum ozonul de pământ felia de Tot
și azi-ul de mâine
trenul de gară timpul de ceas hrana de gură punctul de cerc
și rana de durere
între ele așează o redută
cum știi tu mai bine ghimpate să le fie pragurile
să le zboare dintr-odată
fără frică
după un timp privește cum nimic
nimic nu se năruie în lumea de buzunar
a sentimentelor tale

doar o toropeală cu sediul central în genunchi

numai sângele nu poate fi întrecut
renunță el ți-o ia mereu înainte
și uite
iar s-a dus de nebun în obraz