Mă voi preface-n lacrimă albastră,
Cînd Dumnezeu în valul dimineții,
Pictează dragoste naturii din fereastră,
Conturul roz iubirii și al ceții.

Voi răcori bătrînele picioare,
Spălînd păcatul zilelor toride,
De glasul lumii tale-acuzatoare,
Madea pionului, din foi efemeride.

Te-oi împleti în roz bum-bum regină,
Castanilor eterni le iau nuanța,
Rămîne-albastrul dintr-o zi senină,
Cînd Dumnezeu reface-n gînd speranța...

Oreșnițe plăcut întrepătrunse,
În curcubeul vieții inelare,
Ascunde lacrima petalei tale strînse,
Scînteii-scop...cărămiziu-amnare.

Mă voi decolora apoi în roșii mări,
Cînd Dumnezeu va estompa cu mine,
Esențele din viața de serbări,
Renașteri doar o dată...la oricine.