imi voi schimba infatisarea grava
cand Dumnezeu, dragutul de el,
va porunci cu vocea sa suava
sa-i cant un cantec trist, de menestrel

sa-i racoresc truditul lui popas
cu o cantare de dragoste si dor
si-n respirari adanci, facute pas cu pas
isi odihneste trupul la mine-n dormitor

si-incep sa cant de inima albastra
in curcubeuri de voci inlacrimate
se adunau si ingeri la fereastra
iar inima intr-un bum bum nebun imi bate

Cand Dumnezeu se va trezi din somn
ma voi preface-n iubire si in soapta
si voi deveni un nou om si domn
cu inima de iubire deja coapta