cerul dansează
cu picioare de spumă
printre florile grădinii
hoÈ› de arome
vântul risipește vara
de pe buzele tale
luând forma pătimașă
a flăcării

ne privim ochii
până fructul din palma ta
putrezește
vopseaua scaunului
își pierde culoarea
și toate vapoarele
se lasă mestecate
de scoici

apoi niște îngeri
ne rup brațele din umăr
ne separă degetele
împreunate cum odinioară
pământul și apa

izgoniți
precum păsările
rostogolite sub pietre
de-o mână barbară
primim alte nume și piei
o să mă strigi în zadar
vom plânge cu patima
celor ce-și vor înapoi trecutul
murmurând rugi
spre un zeu rătăcit
în insula fericiților