Sub fosforescenta sumbra
A unui vechi candelabru
Iata un schelet,o umbra,
Este bardul cel macabru.

Ceasul bate miez de noapte,
Si din negre galerii
Se arata-n triste soapte
Ai macabrului copii.

Si se-aude ca de clopot
Un glas surd si subteran
Rasunand funebru-n ropot:
Leg am d-an,leg an van d-an!

Iar la jalnicul lor cantec
Glas adanc,lugubre lire,
Din nori naste ca din pantec
Si incepe sa se-nspire

Harfa lui macabra-nstruna
Si toti membrii se destapta
Iar baietii impreuna
Stau uimiti de-i vis ori fapta.

O sublima-mprovizare
Cu accent suprauman
``Unde-i vremea noastra oare?
Leg an d-an,leg an van d-an!

Am ajuns acum,eu,bardul
Simbolist al omenirii,
Sa ma uite bulevardul
In caverna parasirii!``