când din cuiburi de ape
mă-ntorc
să-ti descânt drumul și cerul pe buze să-ti port
din uimire și flăcări iubire să-ți torc
ai undeva pentru mine un loc?

când secunda-ntre mine și tine
o prind o vrăjesc și o storc
luându-mi pe piele licoarea culoarea să-i port
din iubire și aer țesând adăpost
ai pentru mine un rost?

când odată cu cerul mă schimb
din apus răsărit și din vară nebună
toamne urzind
ducând chip de lumină în hău
ai pentru mine un nume
în sângele tău?