Lasă-mă să m-aprind de întunericul tău,
ÃŽn lumina feroce
Învață-mă să ard întunecat,
Modelează după forma aripilor
Flacăra mea
Și purific-o de orice culoare.
Sau,
Și mai bine,
Dă-mi o sămânță de întuneric,
S-o îngrop în pământ
Și-nvârte mai repede anotimpurile
Să crească,
S-o seamăn din nou.
ÃŽn lumina feroce
Ar fi atunci păduri și lanuri,
Crânguri, livezi, pajiști și codri de noapte.
O beznă tandră
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumoși, nici buni,
Ci doar singuri,
Și nemaitrebuind să privim,
Închizând ochii, am putea vedea.