Își piaptănă părul zâmbind în oglindă
Furând dimineții un alt început
Cu degete fine ar vrea să desprindă
Agrafe din plânsu-i scăldat în sărut.

Priviți ce femeie-i frumoasa de lacrimi
Cu trupul de iarbă și sânii de flori
Mirosul de ambră-i răzbate din patimi
Și valuri de viață revarsă prin pori.

Nu cere iertare nici morții nici veții
Se simte-n clepsidră-undeva la mijloc
Îmbracă tăcută veșmintele ceții
Și-ascunde sub pernă, naiv, busuioc.