Pas după pas îmi voi urma cărarea
Strivit de pietre, alungat de ploaie.
M-agăț în spini, o creangă se îndoaie
Frângând elanul, rostul și-nălțarea.

Ajung în vârf. Sudori mă trec șiroaie.
N-am timp să-nlănțui brazii cu visarea.
Leg piscuri reci, urmându-mi alergarea
Prin stol de nori ce clipa o înmoaie.

În cumpănă pășesc și mă susține
Prea încordata sfoară peste glod.
Nu mă întorc spre îndemnări străine

Și nu rămân pe loc poftind un rod.
Ce pot iubi cu patimă în mine
Mai e chemarea de a fi un pod


24 septembrie 2004