Sufletul tău nu-i ascuns,
Larg,ți-l deschizi afară,
Totuși deplin i-am pătruns
Cea mai intimă cămară?

Simt cum distinct în adînc
Stropii de cîntec se strîng,
Acolo vibrează o strună
Și sufletul-ntreg îți răsună.

Lumea amorfă cîștigă
Timbru de limpezi cristale
Cînd patima-n șopot ori tunet și-o strigă
Strunele tale.

E primăvară și vînt,
Frigul domnește alături cu soarele
Scutură frigul firul plăpînd
Soarele umflă în matcă izvoarele.

Mari arături s-au întins pe pământ,
Sevele prind din pămînt să emane
Noua sămînță-ncolțită curînd
Printre străvechi vegetații dușmane.

Pașii tăcuți,apăsați,ți-i petreci
Peste gliile umede și încă reci,
Simțiri omenești parcă-nvie în glie,
Să prindă frenetica ta melodie.

Cîtă putere consumi
Să naști vibrația ce schimbă lumi,
Vechi vegetații să cadă pe rînd,
Să crească sămînța-ncolțită curînd!

Cresc albe flori din a gliilor sucuri
Cad în văzduh,sure flori de ninsoare,
Cresc din pămînt albe flori și te bucuri
Cad în vazduh sure flori și te doare.

Bucurie,durere,în tine se-mbină-
Blîndă lumină –tăioasă lumină-
Naltă vibrație împrăștie-n fire
Și pentru creștere,și pentru pieire.
Vibrație-pentru zidiri de granit,
Vibrație pentru om obidit,
Vibrație pentru visare,
Inimă,lacrimă,floare,
Pentru greșeală,pentru păcat,
Pentru copil și bărbat,
Pentru speranță,vibrație,
Pentru ale dansului ritmuri și grație,
Pentru dansul în flăcări și roți-
Nimic pentru tine,tot pentru toți.

Simt cum distinct în adînc
Stropii de cîntec se strîng,
Acolo vibrează puternic o strună
Și-o lume întreagă răsună.