Pierite chipuri, dintr-o ceata deasa
Memoria le vede prin perdele
Si ea atunci ca pe-un orfan ma lasa,
Intreaga regasindu-se in ele.

Nalucile-nviate sa le darui
Vreau, celor vii, dar ma cuprinde teama
Cladirile de fum sa nu le narui
Si, grea, tacerea isi pogoara vama.

Un clopot fara limba, mut sunt, carui
Doar vantu-i sufla uneori alama.

Din volumul "Tristele", 1968