eu sunt neiubita
eu sunt așa de albă încât mă invidiază
și moartea
sunt albă sub lovituri mai ales
mingiuțe diavolești pe care le primesc
înainte să-mi tai din carne
somnul și să visez solitară

eu sunt neiubita
eu sunt cea plină de ghimpi și lame
diminețile îmi cresc
păduri de umilință sub unghii
haideți pădurari haideți
aveți o vreme de lucru
să defrișați să aruncați leșuri de durere
peste fluviu peste burta lui
peștoasă și transparentă

voi rămâne în iarbă mâine
și nu voi mai crede în nimic
câmpia are o rezonanță asurzitoare
când urlă toate gângăniile
corul de fiecare seară și peste el
o voce stinsă
care îmi amintește o dată pe secundă
ești neiubita ești
singura legătură care nu se desface