De la zâmbetul neobservat
al fătului din pântec
începe resemnarea.

Copilul va avea gropițe în obraji.
Va arunca o piatră la întâmplare
și va ucide o rață.
Va învăța că mac-mac
îl înghite în apa tulbure
pe oac-oac.

Va purta mereu o piatră pe inimă
iar în floarea vârstei
vezica biliară i se va umple cu pietricele.
Va uita că la umbra eclipsei
a văzut nunta pisicilor.

Nepoților le va spune
că cea mai lungă telenovelă
e totuși mai scurtă decât o viață de om.

Le va povesti episodul
despre primul său ah!
și despre al nouălea of!
din al nouălea cer.

Se va resemna în fața imaginii sale otrăvite
de argintul viu al oglinzii.
Își va pipăi
gropile din obraji
gândindu-se la moartea unei mutre
sub bolta viselor festive.

O gheară purpurie va semna poemul resemnării.