Patul meu – o haltă noaptea
pentru trenul insomniilor care oprește,
scârțâind frânele, lângă perna mea.
Am mereu un compartiment rezervat
și călătoresc fără destinație certă.
Pe fereastră văd minute și ore trecute
de-o parte și de alta, la locul lor.
Diverse amintiri și imagini de pe culoar
vor să îmi invadeze veghea
prin ușa întredeschisă a somnului.
În noaptea asta ai reapărut ca o fantomă
și am rămas împreună povestind,
zâmbindu-mi în vis.
Un ceas conductor ne-a despărțit
când trenul a deraiat în zori,
chiar în gara cu obligații și obsesii.