sunt nemaipomenit de frumoasă noaptea
e întuneric și nu vezi dar îți spun am plete de iarbă
ochi de păpădie
sunt așa de bună de caldă de înmiresmată
sufletul meu e salcie miez dulce de nucă necoaptă
e cuibul agățat de vârful stâncii
mângâierile mele sunt ușoare ca fragii te îmbată nu te hrănesc
mor repede se topesc și lasă în urmă
o câmpie de dor și parfum
tu taci îți taci viața iubirea moartea eu zbor cresc și plutesc în furtună
apoi iese soarele
noaptea se scurge pe sub ușă
lumina explodează și arde
iar visele verzi se fac dintr-o dată durere cenușă