Împărțim aceleași linii ,
Sub același fumegând tavan
Cuvintele plutesc deasupra noastră
Și nu coboară-n jos.
Atâtea de spus...
Dar se lasă o liniște ștrangulată
de reproșuri tacite...
Împletite cu fumul unei țigări
abia aprinse,
Se lasă adormite visele de-ntuneric
Și atâta liniște apăsătoare
Ca un val ajuns la mal,
Spărgandu-se , o ia de la capăt
Sub puterea vântului.
Imaprțim aceleași puncte ,
Răpuse de factori externi ,
dar sunt în noi frânghii de salvare ,
Propria noastră forma geometrică
Am format-o de un an încoace
și acum...din colț în colț ,
Se prăbușește câte o silabă mutilată
De indiferență..și din colț în colț
Se plimbă cuvinte
ce-și caută intregirea.
Ai rupt prima linie a pătratului nostru ,
Și tinde, sub greutatea silabelor moarte
Sa pice încă una,
Speriatede același destin
Se ascund în conturul unei siluete
târâte prin noroi ,
nevie și fara chip...
iubirea noastră.