ce frumos ne cresc degetele noaptea
parcă sunt fire de iarbă
imaginea asta nu va îmbătrâni niciodată
la fel ca noi

sânul drept e sclavul tău
întrebi cine oferă mai mult
mă vinzi pe sub mână
ca pe un cofraj cu ouă
în vremi de restriște

eu tac în ultima vreme tac
și mă strâng tot mai mult în bucuria mea
ca-ntr-o piele de șarpe

ai nume de alint Al
și un zâmbet cât un ceainic dimineața
atunci degetele tale cresc pe deasupra mea
ca niște poduri
cuvintele trec dintr-o parte în alta
parcă-s o turmă de iepuri flămânzi

între buzele noastre
nu mai au loc amiezele Al
ți-am spus