“Sînt rîul care urcă muntele”
mi-e așa de dor de tine, uneori
că, pur și simplu, uit.... unde te-am pus...
acolo, în suflet...

am uitat să-ți spun
că știu să visez...
am învățat foarte greu ,
la început cădeam,
nu-mi puteam ține echilibrul
pînă în ziua în care
m-ai luat de mînă...

Noaptea este, de fapt,
O zi care-și schimbă rochia albă,
Iar Anul este de fapt, tot o zi
O zi în care nu pot să fiu cu tine...

lucruri simple,
ca un fir subțire de ață țesut
într-un cearceaf pe care,
uneori te culci,
uneori te-nvelești cu el...