Ai ști și tu să vii?
ÃŽncet, ce-i drept
Să iei în brațe pământii
Ce viață au prins ca tu să-nvii
Ființa ta ce o aștept a fi

În partea trecătoare șed adânc
Curând.
În minte mi se jeluie un gând
Scobind în rana amorțită pân` la fund
Doar, doar de tine dând

Ai ști și tu să vii?
Ferindu-te de lacrimile vii
Ce te stropesc pe chipul rece
Dar trece.
În urmă lasă-le și vino, totul trece

Nu știu de-s treaz ori înhămat la somn
De-am fost cu tine majordom ori domn
Pe acea bucată a vremii, visez că vii
Purtând pe brațe pământești ființa ce va fi
Știi ori nu știi.

Ai ști și tu să vii?
Rupând din lanțurile vieții trecătoare
Ce îți astupă nările de dor și de ardoare
Unde așteaptă patima sleită să coboare
În vâltoare.

Ești mai aproape ca oricând
Din lacrimă în lacrimă eu bând
Din inimă în inimă eu bătând
Tot așteptând
În gând.

Ai ști și tu să vii?
În trup călcând, de-ar fi durând
Ori pe vreun gând zburând
La mine ajungând
Curând.

Ajungi într-un târziu când eu n-o să mai fiu
La căpătâiul meu vei lăcrima să-nviu
Cel cânt ce numai eu îl știu
Ce poartă-n glasu-i jeluit "iubescul"
Firescul și nefirescul.