port în casa mea
descoperit de dumnezeu
liniile de tren
pe care mi le-ai așezat pe deget

cu părul pieptănat de pești trecuți prin stomac
te aștept
în stația din mijlocul lanului de maci
acolo unde nu urlă câinii
unde lemnele torc verde sub pământ

un braț de pietre ți-am adus să facem cerc
din el să mușcăm singurătatea
să o ducem în galeria
în care oamenii bogați aruncă zaruri
în ochii celor care noaptea-și scurmă lumina
printre cuie lovite-n lemn

port în casa mea
cu brațele rotunde
pe trup
părul tău molcuț și lung
rup din florile sălbatice
biletul pentru trenul care duce-n oasele tale

tu singură nu vii
aduci în carnea ta
copilul meu prins în șuruburi
cu părul pieptănat
descoperit de dumnezeu
și mi-l legeni până adorm